IACOBENI
În valea adâncă a munților, acolo unde soarele împrăștie blândețea razelor sale, se odihnesc în tăcere comori ale pământului. În mijlocul acestei frumuseți naturale se află Iacobeni, o comunitate binecuvântată cu daruri ascunse sub zăvoiul verde al pădurilor sale și sub măreția munților ce o înconjoară, adăpostind minereuri de mangan și fier, localizate în zona Arșița și Tolovanu. Din 1774 și timp de 144 de ani, ocupația austriacă a adus transformări semnificative în Bucovina, afectând domenii precum economia, structura social-politică, compoziția etnică și demografică. Autoritățile austriece au inițiat investigații asupra subsolului în speranța de a redescoperi o mină de argint, despre care exista o legendă că ar fi fost exploatată de către localnici în timpul perioadei tătarilor. Aici, au găsit însă mangan și fier.
În anul 1827, Anton Manz von Mariensee, cel care a cumpărat zăcămintele și care este considerat pionier şi fondator al mineritului modern în Bucovina, se retrăgea din afaceri într-un moment când acestea erau înfloritoare şi lăsa, prin testamentul dat la Viena, toate bunurile sale cu toate drepturile şi obligaţiile, nepotului său, Vincenz Manz von Mariensee. Începând cu 1855, Administrația Manz a intrat însă într-un declin financiar, ceea ce a dus la falimentul întreprinderii. Finalul erei mineritului de anvergură a fost înlocuit de sfera serviciilor în domeniul turismului şi al turismului balnear. Iacobeni a cunoscut și un alt moment de înflorire, odată cu transformarea în stațiune balneo-climaterică. În perioada interbelică staţiunea a înflorit, dar după al Doilea Război Mondial şi-a încetat activitatea.
În perioada interbelică, Iacobeni a fost stațiune balneoclimaterică, recunoscută pentru apele sale sulfuroase și oligominerale. În acea perioadă, localitatea s-a bucurat de o perioadă de apogeu, fiind destinație balneoclimaterică vizitată atât de turiști din țară, cât și din străinătate.
În această perioadă, sectorul servicii a înflorit, prilej cu care au fost deschise numeroase vile și paviloane. Cu această ocazie a fost restaurat și Hanul Haju, inițial construit în anul 1897, dotat cu spații de cazare, trăsuri pentru transportul către băile locale și o sală de mese. Ulterior, în anul 1905, a fost ridicat primul hotel din localitate de către Bruker, om de afaceri din acea perioadă. Clădirea găzduiește în prezent sediul Primăriei.
Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, câteva incendii devastatoare au avut loc în Iacobeni, distrugând băile și alte obiective economice. După aceste tragedii, stațiunea nu a fost reconstruită, iar la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1948, și-a încheiat activitatea. Izvoarele sale sunt prezente și în zilele noastre.
Înainte de anul 1989, sectorul minier din Iacobeni era activ și angaja aproximativ 1500-1800 de muncitori mineri. În prezent, numărul acestora s-a redus semnificativ, fiind înregistrat un contingent de aproximativ 50-60 de muncitori mineri.
Suprafața comunei
62 km²
Pădurile şi vegetaţia forestieră se întind pe o suprafaţă de aproximativ 39 km², reprezentând aproximativ 62% din teritoriul comunei Iacobeni.
Altitudine medie
850 m
Distanță până în Vatra Dornei
13 km
Vecini
• Nord – Ciocănești
• Est – Pojorâta
• Sud-Est – Vatra Dornei
• Sud – Dorna Candrenilor
• Vest – Cârlibaba
Localități componente
• Iacobeni
• Botoș
• Mestecăniș
Acces
DN 17 asigură legătura cu Ardealul, traversând Pasul Mestecăniş, Depresiunea Dornelor și Pasul Tihuţa și DN 18, urmând Valea Bistriței Aurii și traversând Pasul Prislop, facilitează legătura cu Maramureșul.
Reţeaua hidrografică
Râul Bistrița
Denumirea localității își are rădăcinile, se spune, într-o legendă. Se spune că demult, pe când soarele își facea timidă apariția peste peisajul muntos, oile se adunau în căutare de căldură lângă râul rece. Îndrumându-le cu grijă, Iacoban admira frumusețea înconjurătoare, cu vârfurile înalte ale munților și pădurile dese. În acest colț uitat de lume, natura era plină de viață. În mijlocul acestui spectacol al naturii, râul Bistrița strălucea ca un fir de aur, iar Iacoban era plin de recunoștință pentru frumusețea ce i se dezvăluia. Cu toate acestea, se simțea singur. Astfel el se roagă timp de un an să își întâlnească viitoarea soție. Rugile sale sunt răsplătite când, o fată coboară din munți, aducându-i o nouă speranță. În timp, dragostea lor dă naștere unei comunități vibrante, iar Iacobeni devine simbolul unei povești de viață și perseverență în armonie cu natura.
• Galeria de artă Liviu Suhard
• Pasul Mestecăniș
• Munții Suhard
• Munții Giumalău
• Rezervaţia de pini Puciosu
IULIE
• Zilele comunei Iacobeni
DECEMBRIE
• Spectacol de Colinde, Datini și Obiceiuri de Iarnă, comuna Iacobeni
