CRUCEA
Comuna Crucea se remarcă prin frumusețea naturală și ospitalitatea comunității, oferind oportunități variate de explorare și relaxare, fiind un loc unde natura își dezvăluie frumusețea pe tot parcursul anului. Desfășurată pe ambele maluri ale râului Bistrița, teritoriul său se întinde de-a lungul traseului Osoi-Cotîrgași, în regiunea defileurilor și cheilor, formate din straturi cristaline și mezozoice ale Carpaților Orientali.
Pe versantul nordic al munților Bistriței, dominat de impunătorul vârf Pietrosu, natura se împletește cu liniștea muntelui, în timp ce pe culmile sudice ale Stânișoarei, alături de masivele Giumalău și Rarău, drumeții sunt invitați să redescopere aceste peisaje spectaculoase. În acest cadru privilegiat, natura nu este doar frumoasă, ci un adevărat spectacol sălbatic care îți taie răsuflarea.
Cea mai veche mențiune documentară datează din anul 1488, când se consemnează donația terenurilor lui Ștefan cel Mare către Mănăstirea Voroneț. Mai târziu, în 1676, satele Cojoci și Chiril sunt menționate pentru prima dată în documente.
Populația a început să se stabilească pe teritoriul de astăzi după anul 1775, când primii români s-au refugiat între munți, fugind de sub ocupația austriacă sau venind din alte părți ale țării, nemulțumiți de boieri.
În 1781, egumenul Mănăstirii Voroneț a confirmat existența satelor Holda și Crucea pe aceste terenuri. Până în 1906, când s-a construit clădirea Primăriei Crucea, satul aparținea de domeniul moșiei regale de la Broșteni, devenind ulterior comună de sine stătătoare.
În adâncul pământului său zăc bogății minerale, definindu-i caracterul și dându-i unicitate.
Suprafața comunei
151,30 km2
Altitudine medie
1.254 m
Distanță până în Vatra Dornei
35 km
Vecini
• Nord – Câmpulung Moldovenesc
• Nord-Est – comuna Stulpicani
• Est – Ostra
• Sud – Broşteni
• Vest – Dorna Arini
Localități componente
• Crucea
• Chiril
• Cojoci
• Satu Mare
Acces
DN 17B și DJ 175 A, DC 78A, DC 78B
Reţeaua hidrografică
Râul Bistrița, râul Bârnărel, pârâul Crucii, pârâul Chiril și pârâul Leșu
Potrivit legendei locale, pe vremea lui Ștefan cel Mare, în aceste locuri se afla o moșie “pustiită”. În 1488, Ștefan cel Mare a donat aceste terenuri Mănăstirii Voroneț. Astfel, călugări sihaștri din Slatina Bucovinei au poposit aici și au construit un adăpost străjuit de o cruce mare din lemn de brad pe malul “pârâului pustiu”. După o vreme, călugării s-au retras, dar bordeiul și crucea au rămas ca semn al șederii lor.
Legenda locală spune că, datorită poziției strategice, haiducii acelor vremuri au considerat adăpostul prielnic pentru întâlnirile lor, locul devenind cunoscut sub denumirile de “pârâul cu cruce”, “la cruce” sau “la crucea pârâului”. Astfel, comuna Crucea de astăzi își are rădăcinile în poveștile locale cu haiduci și oameni destoinici ai vremurilor trecute.
• Pietrele Doamnei
• Rezervația Rarău - Todirescu
• Cheile Zugrenilor
IULIE
• Sărbătoarea Muntelui de pe Rarău
SEPTEMBRIE
• Zilele Comunei – ediția a XII-a, Stadionul local
